Ca de obicei, dimineaţala staţiile de troleibuye e învălmăşeală mare, toată lumea se grăbeşte la servici, la şcoală care şi unde îi trebuie. Mă grăbesc şi eu fireşte ca să nu întîryii la Universitate, însă troleibuzul se lasă aşteptat tot mai mult. Staţia este mai mult ca aglomerată, iar două persoane la spatele meu deja intră în panică că n-o să reuşească să ajungă la timp la serviciu. Un alt om înt-o parte scuipă nervos zicînd:”vine azi sau mîine troleul acesta”. După cîteva clipe apare şi troleibuzul cu pricina. Toţi se înghesuie spre uşile care abia se deschid de atîta lume. Unde să mai urci, zice indignată o mătuşă ? Cu mare greu mi-am făcut şi eu un locuşor la uşa din faţă. Şoferul încearcă iarăşi cu greu să închidă uşile. Lumea se agită, care nu are de ce se ţine, care este călcat pe picior, care este îmbrîncit şi dint-o dată se aude vocea taxatoarei “achitaţi taxa”, , iar o doamnă de lîngă mine îi spune “ba chiar n-am să achit, trebuie să aştept o jumătate de oră pînă veniţi şi încă n-ai loc în picioare să stai, nu puteţi circula mai des ?” La care taxatoarea îi răspunde că de la ora 4 e în picioare, iar dacă nu-ţi place ia-ţi un taxi.
Înbulzeala şi nemulţumirea oamenilor se face prezentă în tot troleibuzul. La fiecare dintre staţii coborîrea pare un chin de neînchipuit. Nu mai vorbesc de buna dispoziţie de dimineaţă care dipare pe parcursul călătoriei. Ajungînd la destinaţie îmi fac loc să cobor ,însă geanta îmi rămîne prinsă printre oameni, trag cu putere geanta şi mă întreb: oare aşa este şi-n Europa ? Cu siguranţă că nu, cel puţin acolo oamenii se respectă.
Troleibuze neîncăpătoare şi oameni nemulţumiţi de Serviciile Regiei Transport, asta am constatat după mai multe călătorii cu acestea.
